vineri, 11 august 2017
luni, 18 noiembrie 2013
Efemer
Paravane ale lumii-ntunecate
Ingroziti de tot ce-nseamna eternitare
Entitati fara inimi creier ori ficate.
Inconjurati de lucruri efemere
Plini de nimicuri oarecare.
duminică, 2 septembrie 2012
Timpuri, vremuri, sentimente.
duminică, 10 iunie 2012
Printre stropi de dragoste...
Cuvant cu cuvant cladim in noi sentimente,
Sfintite de lacrimi sincere de fericire,
Nu voi lasa nimic ca sa desparta,
Iubirea dintre noi ce ingerii o poarta.
Iti simt durerea si-ntristarea,
Copil mai sunt din cand in cand,
Barbat, cand tu imi esti in gand.
Te-astept la mine cu bratele deschise,
Priveste-n ochii mei Iubire!!!
Sa vezi o lacrima pe-obraz,
Sa vezi semn de fericire.
Sincer, TU imi esti aceea,
Ce-am visat nopti cu lacrimi pe obraji,
Tot ce vreau acum la mine,
Sa iubesc, Sa pretuiesc, Sa am grija de ce am.
Tu esti tot ce am acuma,
Mai frumos si mai aproape,
Fostau zile-ntunecate,
Dar acum sunt luminate.
De iubirea ce mi-o porti,
Sincera si devotata,
Asta-i tot ce mi-am dorit,
Tu esti tot ce-am vrut vreodata!
luni, 21 mai 2012
Acum, totul are rost...
miercuri, 7 martie 2012
tarziu...prea tarziu...
Frumoasa esti, ai fost, vei fi,
luni, 27 februarie 2012
Acelasi...
Gand spre Cel de sus...
miercuri, 22 februarie 2012
Copilu care prinde fluturi
duminică, 12 februarie 2012
ea,un inger......
Inger Sfant frumos si bland,
ai fost,esti,si vei fi mereu.......
de ce acum,de ce azi,de ce cu mine ?
vrei sa te joci ca si cu oricine,
mie greu ...sunt sentimente...e inima mea,
nici sufletul n-ai stiut a'mi aprecia.
atatea amintiri...atatea jocuri..atat de bine......
si totusi nu mai sunt cu tine,
ma uit n'apoi si'n cerc sa ma conving ca imi e bine,
insa totul in zadar...realitatea e alta,
eu te-am iubit, tu ai ales pe alta.
PS: versuri realizate de EMGP
sâmbătă, 11 februarie 2012
O minune
Venit’a minune îngerească,
Peste al meu destin furat,
Scris’a fila de poveste,
Despre cel ce’n mine este.
Scrie zilnic cate’un rând,
În marea carte a vieţii,
În timp ce’ntorc fila cu filă,
Citindu’i sufletul plin de lumină.
Ea caută să îmi găsească...
Cel pierdut printre cuvinte,
Ascuns în proza sau în versuri,
Pe un drum cu multe sensuri.
Ea e fata Domnului,
Blondă, creaţă, minunată,
Ochii’i sunt frumoşi duioşi,
Zâmbet cald, bujori frumoşi.
miercuri, 18 ianuarie 2012
apus de roua
Poveşti târzii în nopţi nestinse, şi aprinse de vise ce niciodată nu au încetat a ne face fericiţi.poveşti şi mesaje pe un site oarecare, postari şi trăiri înflăcărate aşteptând un semn, emoţii transmise prin cuvinte greu încercate, lacrimi scurse de suspine, aşteptări de întâlniri la mâna destinului, dezamăgiri şi durere, fericiri şi împliniri neaşteptate.vise împlinite, demonstraţii de voinţă celor dragi, răbdare celor din jur...
Toate...înseamnă un singur lucru
Cenushareasa...fata cu părul bălai
"[EL şi EA]...[ea şi el]...[EA ŞI EL]"
mai ţi minte?
marți, 13 decembrie 2011
Vis?...Realitate?
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Trandafir rosu cu spini...
Nu ştiu de ce,dar acum simt că e momentul să scriu iar.Nu am mai scris de foarte mult timp iar asta poate se va simţi în felul cum îmi exprim gândurile.Am căutat acel motiv special, acea motivare care să mă facă să îmi doresc să scriu.Simt că acum, a venit acel moment.Poate v-aţi obişnuit că până acum să scriu mai mult despre viaţa, versuri sau despre unele persoane. De data aceasta va voi spune povestea celui mai frumos trandafir cu spini ce l-am cunoscut vreodată.Şi credeţi-mă spinii aceia numai mici nu sunt.L-am cunoscut din întâmplare, defapt îl ştiam de mult timp dar nu am avut tangenţă cu el.Nu mi-a sărit niciodată în ochi.
Se adunase mult stres şi presiune în familia mea, aşa că într-o Duminică minunată ne-am pus de am făcut bogracs.Nu mai făcusem până atunci şi aveam mici emoţii.
Era o Dumnica călduroasă de sfârşit de vară,atmosfera era una deossbita,cu mulţi prieteni ai fratelui meu.Ai mei se simţeau minunat şi încet încet parcă ne revenam ca şi familie.Ne apropiam iar.
Printre aceşti prieteni, se afla şi o fată blondă, plină de energie,care mereu avea replică la orice se povestea.Nu am schimbat nici un cuvânt până mai spre miez de noapte când am intrat în casă la o carte.Nimic deosebit.
Au trecut zile, până când într-o noapte m-a căutat pe net.Am început să povestim, să schimbăm impresii, să ne contrazicem.A durat ceva timp acea conversaţie dar, am simţit că e un om deosebit care merită atenţie.Nu m-am înşelat, e într-adevăr deosebită.E prima fată cu adevărat neagră în cerul gurii.Mi-a plăcut.În acea noapte, m-am furişat la patul fratelui şi i-am luat numărul de telefon.I-am scris sms, dar nu mai ţin minte exact la câte zile.Am început să vorbim mai des şi încetul cu încetul cu fiecare poveste a ei, mai întorceam o filă a cărţii sale de suflet, numită Viaţa.Are multe file cartea ei, şi sunt scrise cu multe trăiri.Suferinţa, dezamăgirea, ura, dar şi Iubirea, Dăruirea şi Căldură Sufletească, toate sunt trăite la intensitate maximă, cum rar îţi e dat să vezi.În multe nopţi, simţim cum timpul pur şi simplu zboară nu ştiu încotro, iar noi ne lăsăm duşi de val povestind.În fiecare noapte, dar în fiecare noapte, mă uimeşte cu câte ceva.Cartea ei, are multe poveşti, care mai de care mai picante, dar filtrate prin personalitatea ei, ele capătă o nuanţă dulceagă ce te ţine captivant, vrei să-i alfi sfârşitul.Din fiecare poveste am avut câte ceva de învăţat.Ele te coboară într-o lume reală de care mulţi se feresc, pentru că nu e uşoară şi produce multă suferinţă.Dar această lume, te căleşte,iar ea,cu poveştile ei, vrea să facă bărbat adevărat din mine, demonstrandu-mi practic cum stă treaba.E la fel ca şi mine şi mă înţelege.Amândoi avem nevoie de dovezi clare,pentru că nu avem încredere în oameni.Fiecare am suferit de pe urma celorlalţi şi simţim că nu mai putem avea încredere.
Ne-am apropiat mult, dar trecutul, distanţă şi caracterul fiecăruia îşi spune cuvântul.Îmi e dragă şi ţin mult la ea.Am descoperit că e un om care spune lucrurilor pe nume şi care nu face compromisuri.E un om deosebit care a făcut multe sacrificii şi care încă mai face.În viaţa ei,clipele de fericire au fost mult mai puţine decât cele de tristeţe şi dezamăgiri.E acel tip de om, care e “el” mereu.În orice împrejurare, la orice oră indiferent de situaţie e mereu în gardă, pregătită să dea o replică celor ce o calcă pe coadă.Şi nu sunt puţini aceia.Mulţi o judecă, o bârfesc şi o numesc în toate felurile.E adevărat, atunci când spui lucrurilor pe nume,atragi şi antipatii.Puţini sunt însă aceeia care o cunosc cu adevărat şi ştiu cum e defapt.Îmi place să cred că sunt unul din ei.
În noaptea aceasta nu am povestit.Amândoi am fost plecaţi prin oraş iar ea, nu s-a întors încă. E ora 4. Acesta e ora la care obişnuim să mergem la somn.Aşa cred că va fii şi acum.
Noapte bună.
miercuri, 7 septembrie 2011
Gand pe scurt...
miercuri, 10 august 2011
duminică, 31 iulie 2011
dor...
Departe...
luni, 4 iulie 2011
Ramas bun...
miercuri, 15 iunie 2011
Prima data...
E ciudat dar in acelasi timp frumos cum poate cineva iti schimbe viata o zi,un an,o viata.
Stau acum cu Ea si ma simt minunat.Pur si simplu nimic nu mai conteaza.
Zambetul pur si inocent e fermecator.Rade cu toata fiinta ei,ochisorii,buzele,obrajorii,intreg corpul ii salta de bucurie dar mai ales liniste.
Poate aceste lucruri sunt la baza legaturii dintre noi:linistea,increderea si compania celuilalt.
Timpul sta in loc si totusi parca zboara.Asa s-a intamplat de la inceputuri.Cand ii citeam mesajele nimic nu mai conta,opream tot si citeam.Povestile de pe blog,de asemenea.
Asteptam cu sufletul la gura sa citesc ceva nou si nu puteam sa-i spun ce mult imi placeau decat dupa multa vreme.
Acum am ajuns s-o pot strange in brate si sa-i pot intoarce toate aceste ganduri.
Asa cum pot,asa cum stiu.
Sunt foarte multe lucruri ce s-au intamplat “prima data”,probabil am sa uit din ele dar totusi am sa incerc sa enumar cateva:
Primul copac inscriptionat cu initialele noastre,prima parere sincera si profunda,primul weekend de fericire adevarata,prima data cand prezenta ei inseamna totul,prima data cand nu simt cum trece timpul,prima data cand am cantat cu cineva in brate,prima fata care are parti din mine,ma leaga atat de trecut,cat si de prezent.Pentru prima data simt ca nu mai vreau sa fiu cel de odinioara cand cantam la vioara si eram cineva.Acum sunt tot cineva,dar de data asta nu pentru mine ci pentru EA.Pentru prima data cand vorbesc singur in camera crezand ca sunt cu ea,simtindu-i prezenta.Tot pentru prima data mi s-a intamplat sa-i rostesc numele cand vorbeam cu cineva.Prima dimineata cand numele EI e primul gand rostit.
Prima plimbare cu barca,primele poze cu adevarat reusite facute de mine,prima data cand sufletul imi imbratiseaza inima,si mai sunt atatea…si atatea…coincidente…
Dar oare sunt toate acestea doar simple coincidente?
Cu siguranta NU deoarece,alaturi de EA ma simt complet intr-un intreg foarte puternic.
Impreuna putem si gasim resurse pentru a trece peste orice.Ne-am vazut unul altuia atatea fete,atatea trairi,atatea sentimente,incat,simtim ca avem nevoie unul de celalalt.
In rest,nimic nu mai conteaza.Poa’ sa treaca zile,poa’ sa treaca nopti,poa’ sa treaca luni si ani,ceea ce e intre noi,nimic,niciodata si nimeni nu va putea distruge.
Cand imi vorbeste,scrie sau ma ia in brate,imi mangaie sufletul.
Cineva zicea odata.. ,,vasi,Ea e ce-ti trebuie,EA intelege,EA stie”.
Mereu am cautat dar nu mi-am dat seama ca era sub nasul meu.
Pana la urma Ea e ,,singura care conteaza”
duminică, 12 iunie 2011
Ramana...
O raza de soare trimit catre tine,
S’alunge din sufletul plin de suspine,
Tristetea,regretul ce inca il tine,
Ramana lumina,caldura,iubire.
joi, 9 iunie 2011
Poate...
marți, 31 mai 2011
Povestea Cenusharesei...
O astept. Am vorbit de dimineata. Mi-a spus ca iese in dupamasa aceasta la o sesiune de poze. Era foarte entuziasmata. Sunt curios cum e imbracata, cum s-a aranjat. Trebuie sa apara. Curiozitatea si nerabdarea ma omoara si trezesc in mine sentimente ciudate. Precis e foarte frumoasa. N-are cum sa fie altfel....
Parul balai, ochii minunati si sclipitori asemenea unor stropi de roua dimineata devreme undeva pe o frunza de salcam, zambetul dulce pe care il are tot timpul si care o defineste, privirea calda cu care se uita adanc la tine, sufletul minunat, curat si pur asemenea unui ghiocel fac din EA o persoana deosebita.
O stiu de ceva vreme. Fizic nu s-a schimbat nimic, dar la interior au avut loc niste schimbari majore in tot acest timp. Cand am cunoscut-o eu, era o fata oarecare de pe Internet cu care povesteam prin mesaje. Mai timid la inceput, ne-am dat seama cu timpul ca avem destul de multe lucruri in comun iar unul dintre acestea era reflectarea asupra vietii.
Odata cu trecerea timpului mesajele ei s-au transformat in adevarate povesti. Postate pe blogul ei personal acele ganduri si sentimente au prins viata in sufletul fiecaruia dintre cei ce le-au citit. Si nu au fost putini. Multi dintre ei s-au regasit in povestile ei. Unii au avut curajul sa isi spuna si o parere sau chiar sa-I multumeasca pentru viziunea diferita ce le-o ofera.Fiecare postare insemna o alta poveste, reala, dar profunda.
Eu, personal, m-am regasit in multe din povestile ei. Simteam ca citeste fragmente din viata mea si apoi le posteaza. O vreme m-am hranit cu randurile ei, dar eram tot mai curioas sa cunosc acea persoana. Ne-am intalnit si mi-am dat seama ca e o fata foarte interesanta. Ne-am plimbat cateva jumatati de ore si mi-a aratat o conceptie asupra vietii si un set de principii pe care nu le-am mai intalnit pana atunci.
Am tot vorbit si in timp ne-am apropiat tot mai mult, am devenit prieteni.
Viata m-a impins sa imi exprim la randu-mi gandurile si sentimentele prin aceeasi cale, blogul propriu. Ea m-a sustinut mereu si ma incuraja. Nu a fost usor, dar cu timpul m-a invatat ca sinceritatea gandurilor si dorinta de a scrie reprezinta totul.
Am continuat amandoi sa postam tot felul de povesti si ganduri.
Pentru mine reprezentau o evolutie, dar pentru ea,mi-am dat seama ca erau doar capcane din care nu mai putea iesi. Aceasta pestera in care era prinsa, blogul, o tinea in lanturi, intr-un trecut trist, cu multa suferinta si amintiri ce nu-i dadeau pace.
Intr-o dupamasa imi spune ca vrea sa renunte la a mai scrie. Vroia sa iasa din pestera la lumina calda si pentru a simti din nou ce e fericirea, ce inseamna sa traiesti.
M-a coplesit acel moment si simteam ca ceva din mine dispare.Nu vroiam sa renunte, dar am realizat ca are nevoie de asa ceva. Doar astfel putea sa iasa din cusca in care era blocata atata timp. Nu doar ca a renuntat a mai scrie, dar a si sters tot ce scrisese pana atunci. TOT, TOT, TOT.
E un nou inceput, spre o viata adevarata, calda si plina de trairi pozitive.
Incetul cu incetul, devine ceea ce si-a propus si ceea ce simte ca vrea sa fie. Nu e usor, incerc s-o sprijin cum pot, cum stiu si eu ca e mai bine in viata, dar toate acestea nu se compara cu sprijinul prietenesc, sincer, neconditionat si total ce m-il ofera ea. Apare mereu cand simt ca e nevoie de cineva, stie ce sa-mi spuna si mai ales cum sa-mi spuna. Veci ma linisteste si-mi ofera increderea si puterea de a trece peste toate si a merge mai departe.
Cand vorbim pe mess, la telefon sau suntem impreuna, nimic nu mai conteaza, timpul parca sta in loc dar defapt trece atat de repede, parca zboara.
Fata ce demult imi trimisese mesaje pe net, scria povesti pentru sufletul multora si care m-a invatat cum sa citesc sufletele celor din jurul meu, a devenit acum persoana care imi cunoaste adevaratele colturi ale sufletului si cele mai adanci si ascunse trairi.
A devenit poate cel mai special prieten. Sper ca intr-o zi sa ii pot oferi la schimb tot ceea ce mi-a oferit ea mie.
Inca o astept. Probabil nu mai apare, dar nu e nici o problema. In mintea mea stiu cum arata si cat e de frumoasa.
Asemenea unui vierme de matase ea a evoluat foarte mult si s-a transformat intr-un fluture minunat, special, care daca il privesti cum trebuie, atent si cu grija, realizezi ca defapt e o Cenusareasa ce asemenea pantofului pierdut, ea iti lasa amintirea ei, imaginea unui inger, pe care ai vrea sa il tot vezi si de care nu te mai poti satura.
Eu cu siguranta nu m-as putea satura niciodata de ea.
Viata are cararile ei iar in momentul de fata cararea mea si a ei sunt apropiate. Dar oare la anul pe vremea asta vor mi fi la fel?
Eu sper ca da si ca voi avea mereu acest prieten langa mine.
Multumesc prieten drag.
un ultim gand...
A mai cazut o stea.O stea a unei relatii frumoase care a avut toate condimentele unui meniu bogat.Incredere,suspans,neliniste,iubire,darurire,dezamagire.
A inceput frumos si s-a terminat la fel.
Am scris candva povestea viorii si a unei flori ingrijite de gradinarul ei.Avand sunetul viorii in surdina,floarea a crescut si s-a facut ,,mandra’’.A avut tot ce i-a trebuit,dar nu tot ce avea nevoie.A ramas boboc,fara a apuca sa infloreasca deoarece,gradinarul ei,nu a reusit s-o inteleaga si sa-i ofere ceea ce avea ea nevoie.
Poate intr-o buna zi,va gasi un alt gradinar care sa-i daruiasca dragostea si afectiune,incredere si liniste.
Atunci,va inflori mai frumos ca niciodata,si va invada lumea cu mireasma ei.
iar eu,eu am m-ai intors o pagina.
miercuri, 25 mai 2011
23...si degeaba...
miercuri, 27 aprilie 2011
Oameni si sentimente...
Fericirea…ce e fericirea?
Unii ar spune ca fericirea e acel sentiment maret aparut cand castigi la loterie, altii spun ca fericirea e un sentiment de bucurie atunci cand scoti pestele cel mare din lac.Sunt si oameni care se bucura enorm de mult cand fac rau celor din jurul lor,fara sa isi dea seama ca…’’roata roata se invarte’’ si le vine si lor randul.
Sunt si oameni carora le place sa daruiesca fara sa astepte nimic in schimb.Acei oameni sunt cu adevarat speciali si trebuie tratati ca atare.Sa faci bine,sa asculti, sa induri,sunt lucruri pe care nu orisicine le poate face.Am cunoscut cu ceva timp in urma o persoana a carei principala bucurie este sa faca bine, sa asculte si sa indure.Nu comenteaza ca i se fac nedreptati,toate greutatile casei ii sunt pe umeri,face totul astfel inca toata familia sa fie multumita de munca depusa.Am ramas placut surprins cu cata daruire munceste si cat de mult ii place ceea ce face pana la ultimul strop de putere.E un un om deosebit care se daruieste total si face in asa fel incat toate sa iasa perfect.Nu renunta pana nu ies lucrurile asa cum doreste.
Curatenie,mancare,prieteni,persoane dragi inimii sale, pe toate a incercat zilele trecute sa le multumeasca.Si in ciuda faptului ca efortul depus a fost unul considerabil,a reusit sa satisfaca dorintele celor din jurul sau.Ba mai mult si’a rupt putin din timpul ei si si’a petrecut putin timp in compania unei persoane dragi inimii sale.
Toate aceste lucruri sunt calitatile unui copil defapt,pentru ca asa este inca un copil, pentru care fericirea celor din jurul sau e mai presus de orice.Un copil minunat care are propriile vise si care spera ca intr-o zi acestea se vor implini.Nu cere decat ca dorintele sa ii fie respectate,cei din jurul sau sa aiba rabdare cu personalitatea sa si mai ales sa ii fie intelese gandurile si sentimentele.
Fericirea celor din jurul sau reprezinta totul,zambetul de multumire ii da putere,o imbratisare alina oboseala,
Are puterea de a trece peste toate,are increderea ca va invinge in luptele sale,are bunatatea unui om intelept,sensibilitatea unei flori.
Pana la urma…a darui…fara a cere nimic in schimb…si a vedea ca munca depusa e incununata de success si bucuria celor din jur…ne face sa traim cu adevarat o latura aparte a fericirii,iar cei ce traiesc aceste sentimente...sunt oamenii adevarati.
Eu,stiu pe cineva.
marți, 19 aprilie 2011
Punte spre...
"Desi era inca iarna , intr’o buna zi am cules o floare.Era minunata,mireasma ei m-a facut sa simt ceva deosebit.Simteam ca va veni primavara in sufletul meu…
Si a venit,era atata de frumoasa,delicata si gingasa incat am incercat sa am grija de ea cum pot eu mai bine.Odata am dus-o in acasa si I’am pregatit ceva frumos,deosebit.
I-a placut,a fost o seara minunata.
Am plecat si eu acasa iar ea m-a asteptat cu bunatati.Am ramas placut surprins.Era ger si vant,frigul iti ajungea pana la oase,dar ea m-a asteptat acolo.Am prezentat-o alor mei.S-au indragostit de eaJ.’’Vasi ai grija de ea ca asa floare n’ai sa avut niciodata,imi place,chiar imi place ai grija de ea ca de ochii din cap’’
Intr’o seara de ziua florilor mi’a aratat si alte flori din familia ei,erau foarte frumosi.
M-a intrebat intr-o dupamasa daca doresc sa imi faca ceva bun.A facut niste clatite delicioase…vorba aia...’’si regreti ca ai doar 10 degete’’
Am incercat s-o scot in lume, ei ii e putin frica,n-am ascultato iar intr-o seara s’a uscat.Am vrut prea mult.
De atunci am inceput sa adun alte flori, sa inteleg de ce s-a uscat floarea mea.Pana la urma am inteles.Degeaba i-am dat apa, aer,caldura,versuri,daca nu i-am dat exact ce avea nevoie.Intelegere si rabdare ca sa creasca frumos.
Incet incet semanat alte seminte pentru o noua floare,careia sa-I dau exact ce n-am stiut sa-I dau primei.
Defapt nu e o alta floare,dar acuma ii pun ingraseminte mai pretioazse.
Creste,creste minunat,imi zambeste cum n-a zambit inainte,imi povesteste cum nu mi-a povestit inainte.Eu continui sa’I ofer apa,aer,caldura doar ca acuma si putina rabdare,ascultare si iubire mai multa,mai sincera si mai pura.Stiu ca nu-I e usor sa iasa din pamant, sa rasara cum si’ar place dar munceste mult si se vede.
Zilele trecute s-au facut 2 luni de cand am cules prima floare,iar dupa ce s-a uscat si a rasarit iar,e parca mai frumoasa ca inainte.
Pe zi ce trece se inalta tot mai mult devine tot mai puternica si mai aproape de a inflori.
Imi place.
Eu sunt un biet gradinar ce isi doreste ca floarea lui sa fie cea mai frumoasa,dar din pacate ea nu-mi permite sa fie vazuta in tocmai cum creste,simt ca e frumoasa dar mi-ar place s-o vad iar.Sper ca atunci cand va inflori,sa se uite la mine si sa ma cheme s-o admir in toata splendoarea ei.Mi-e dor de ea si mi-e frica ca sa nu infloreasca in mainile altuia.Eu continui sa-I ofer tot ce am eu mai bun din mine si poate,poate,intr-o buna zi din gradinarul ce-s acum voi devein floare,alaturi de ea.’’
sâmbătă, 26 martie 2011
"13"-daca *maine* nu mai vine?
Sunt vremuri grele, dar continuam sa zambim,sa aratam ca nu ne pasa si ca suntem puternici.Tinem capul sus,unii pentru ca asa suntem, altii doar din mandrie si orgoliu.
Cautam sa fim niste oameni cat se poate de simplii dar in incercarea aceasta trecem cu vederea faptul ca pe cat de mult ne dorim simplitate,pe atat de mult complicam lucrurile si ignoram prezentul.Avem ganduri,avem vise,avem probleme cotidiene.Toate ne sunt alimentate de lipsa de incredere in fortele proprii.Spunem mereu ca ne’am saturat si ca am obosit,mereu ne plangem ca nu ne e bine fara sa vedem ca celui de langa noi,ii e mult mai greu.Realizam ca suntem mai norocosi ca si altii dar parca tot mai usor e sa ne plangem de mila.
Binele tot la bine trage astfel ca de multe ori, uitam de unde am plecat si ce am fost candva sau ce stari sufletesti am avut.Nu mai privim in jurul nostru ci privim doar inainte.Nu mai avem ochi sa vedem si problemele altuia care odata ne’a fost tovaras.Noi am avut norocul sa ne ridicam,el in schimb isi duce veacul tot la fel ca si odinioara.
Seara esti prea obosit si stresat ca sa mai zici o rugaciune,ca sa mai schimbi o vorba cu copilul tau sau sa’I acorzi iubire persoanei alaturi de care ti’ai luat viata in maini.
Dormi,te trezesti,mergi la munca,te intorci acasa tot cu aceleasi probleme pe care ai uitat sa le ‘’lasi’’ la birou,dar nu inainte insa de a trege pe la ‘’bomba’’ din coltul strazii unde iti mai ineci cu 2 paharele ziua proasta ce ai avuto.
Problemele raman nerezolvate, tu fugi tot mai des de ele si te ascunzi in bautura fara sa te intrebi…
’’Oare acasa nevasta ta are ce’I da de mancare copilului vostru?’’ ,
‘’Cand I’ai spus ultima data nevestii Te Iubesc?’’
‘’Cand te’ai pus ultima data in pat dupa ce ai luat cina impreuna cu familia ta?’’ ,
‘’ Cand I’ai citit copilului tau ultima data o poveste inainte sa adoarma?’’ ,
‘’ Cand le’ai spus parintilor tai,mama,tata va iubesc?’’ ,
‘’Cand ai iesit ultima data dimineata pe
A trecut probabil multa vreme dar te’ai intrebat?:
--DACA ‘’
Ai putea ‘’dormi’’ linistit stiind ca toate acestea au ramas asa?;dar mai ales cu regretul ca ai fi putut face ceva si totusi nu’ai facut?
Nu e tarziu niciodata pentru a le indrepta,pentru a zambi din nou pentru a ne simti fericiti si impliniti.Trebuie sa ne adunam,sa culegem invataturile din greselile noastre dar si a altora de langa noi.Trebuie sa credem in noi ,doar asa vom putea trece peste toate.
NU singuri ci cu cei ce tin cu adevarat la noi,cu cei care,desi vrem sau nu,ne iubesc asa cum suntem,insistenti,incapatanati,orgoliosi,inchisi in noi sau mult prea slabi.Ei ne accepta asa cum suntem.Noi de ce nu am putea face acelasi lucru?
Putem trece peste orice,important este sa avem incredere in noi,si in acele personae care ne vreau binele,chiar daca nu le intelegem in totalitate si ajungem sa ne saturam de ele deoarece ne arata ca le pasa,''poate prea mult'' ,crezand ca in lipsa noastra,lor le va fii mai bine.
Poate te intrebi de ce am scris toate astea?
Poate te intrebi de unde gandurile astea?
Ori poate te intrebi de ce unul ca mine isi pune asemenea intrebari?
Viata,vrand nevrand te duce pe multe culmi,intampini bucurii,greutati oameni rai dar si oameni buni.Vrei nu vrei inveti multe lucruri,unele din propria’ti experienta,altele din experienta altora dar spusa tie,tocmai pentru a nu face aceleasi greseli.
La un moment dat,ajungi sa intalnesti pe cineva care in timp devine o persoana importanta pentru sufletul tau inainte ca tu sa iti dai seama,si tot inainte sa iti dai seama ea pleaca asa cum a venit.Regreti dar mergi mai departe caci sti ca ai mai invatat ceva si speri ca intr’o buna zi se va intoarce.Atunci vei sti cum s’o faci sa aiba suficienta incredere in tine si sa ai rabdarea necesara incat sa astepti ca ea sa se deschida asemenea unei flori,si sa imprastie mireasma iubirii sale.
Cu siguranta va fii altceva,esti mai stapan pe tine si sti ce vrei cu adevarat de la ea,acum sti cum s'o iubesti,cum s'o asculti,si cum s’o intelegi,nu cum e normal
CI CUM ARE NEVOIE.
E tarziu,aproape dimineata dar nu am somn in noaptea asta…
Scriu,mi’e bine,dar parca lipseste…
‘’EA’’
joi, 24 martie 2011
پشیمانی
Dormi,ai vise si vise, dar intr’o dimineata cand
te astepti mai putin iti apare in cale o lumina, o sursa de inspiratie.
Iti iei vioara si incepi sa canti.Notele parca curg, vin de la sine ca un rau ce isi canta balada.Canti,canti si parca…ceva lipseste…vrei mai mult desi in adancul tau simti ca nu e bine,dar tu te opresti din cantat si vrei sa fie si mai special.In tot acest timp pe corzile viorii incepe sa se aseze un strat de praf…si apare si gurina.Nu observi asta caci esti mai preocupat sa cauti in adancul piesei ceva si mai frumos,caci nu te multumesti cu ideea de inceput.Inspiratia din inceputuri si Binecuvantata incepe sa dispara…iar vioara devine tot mai muta iar piesa tot mai lenta.Prea ocupat cu note speciale piesa si’a pierudt esenta,dar si vioara stralucirea.
Se rupe prima coarda,iti pare rau,incerci s’o inlocuiesti dar nu mai suna la fel.Nu renunti la obiceiuri si cauti in continuare alte note spre perfectiune.
Se rupe ce’a de’a doua.Apar semene de intrebare deoarece e deja ceva nefiresc pt k intr’un timp atat de scurt, sa se rupa 2 corzi.Inlocuiesti si aceasta coarda dar nimic nu mai e ca la inceput.Piesa minunata a devenit una ragusita care, nu mai transmite nimic si pare doar o simpla,adunatura de note.
Intr’o zi se rupe si coarda a 3-a.Te sperii si incerci sa faci ceva,iti pui intrebari,devii irascibil.in loc sa cauti in sufletul tau raspuns la intrebari,cauti in alta parte pe la alte viori.Nici una nu suna la fel.Nici una nu te mai misca.Nici una nu e la fel ca a ta.
Rugina si praful de pe vioara apar tot mai des,iti ingrijesti vioara dar degeaba,
Se rupe si ultima coarda,iar odata cu ea se rupe si o pare din tine,
Piesa a luat sfarsit.N-ai apucat sa-I scrii versuri,ci ai cautat doar notele perfecte.
In cele din urma...iti dai seama ca rugina, praful dar mai ales perfectiunea dorita de tine…au facut ca acea inspiratie Binecuvantata la inceputuri sa dispara.Vioara e tot mai muta,fara vlaga.corzile nu mai sunt aceleasi si nici piesa nu mai e piesa care ti’a crescut viata in suflet.Candva te’ai trezit din somnul tau cosmar si ai avut inspiratia necesara crearii unei piese minunate.Ai avut vioara cu corzile ei cu note clare si limpezi.
Acuma piesa e sfarsita,te pui iar la somn iar cu regretul ca nu ai putut termina acea piesa cum ai vrut din inspiratie,ci ai terminat’o dintr’o necessitate crunta si greu de acceptat.
Orgoliul tau de perfectionist a fost mai presus de inspiratie,iar Ea Inspiratia te’a pedepsit.
A plecat de langa tine inainte sa iti dai seama,iar odata cu ea si stralucirea viorii.
Acum poti sa dormi iar adanc,dar pana cand?
Asta numai Dumnezeu stie,
Poate pentru totdeauna…
vineri, 18 martie 2011
Aproape...
’Imi esti in gand si esti mereu,
Aproape de sufletul meu,
Aproape de inima mea,
Acolo’adanc pe undeva’’
marți, 8 martie 2011
TU esti tot...
Ca vreau sau nu,tot la tine ma gandesc.
Zi de zi,minut cu minut,in fiecare secunda
Apari iar in mintea mea.
Ca o raza de iubire,
Ca o floare’ndragostita,
Minunata si gingasa,firava si dragalasa.
TU ESTI TOT ce am,ce-am vrut si ce-mi doresc
De la viata asta-mara
TU ESTI CALEA ce-mi arata,
Ce-i iubirea,fericirea,
Ce e viata,nemurirea.
joi, 24 februarie 2011
Gand in taina...
‘’In fiecare noapte adorm cu tine’n gand,
Iar pana in zori,ramai un lucru sfant.
Nu stiu de te visez,caci nu imi amintesc,
Dar stiu un lucru....
Te Iubesc !...
…..atunci cand ma trezesc.’’
K....
O comoara fara nume,
Sentiment nepretuit,
Ce mai trebuie slefuit.
Vreau sa am grija de tine,
Sa iubesc cum doar tu meriti,
Fericire sa’ti ofer,
Si'o floare rupta din Cer.’’
Soapte desarte...
‘’Iara stau si ma gandesc,
Cat de prost pot sa fiu oare,
Ma iubesti si ai rabdare,
Iar eu nu te pretuiesc.''
miercuri, 16 februarie 2011
Realitate? Coincidenta? Destin?
‘’Am avut un vis aseara,
Se facea ca iubesc iara,
O Domnita minunata,
Rupta parca din povesti.
Si era frumoasa tare,
Ochi ca'i ei nimeni nu are,
Calzi,plapanzi si linistiti,
Stau spre mine atintiti.
-Ochi plapanzi si calzi si blanji.
Spuneti’mi adevarul mie!
Eu visez sau chiar traiesc?
O poveste dintr’o mie’’