sâmbătă, 26 martie 2011

"13"-daca *maine* nu mai vine?

Sunt vremuri grele, dar continuam sa zambim,sa aratam ca nu ne pasa si ca suntem puternici.Tinem capul sus,unii pentru ca asa suntem, altii doar din mandrie si orgoliu.

Cautam sa fim niste oameni cat se poate de simplii dar in incercarea aceasta trecem cu vederea faptul ca pe cat de mult ne dorim simplitate,pe atat de mult complicam lucrurile si ignoram prezentul.Avem ganduri,avem vise,avem probleme cotidiene.Toate ne sunt alimentate de lipsa de incredere in fortele proprii.Spunem mereu ca ne’am saturat si ca am obosit,mereu ne plangem ca nu ne e bine fara sa vedem ca celui de langa noi,ii e mult mai greu.Realizam ca suntem mai norocosi ca si altii dar parca tot mai usor e sa ne plangem de mila.

Binele tot la bine trage astfel ca de multe ori, uitam de unde am plecat si ce am fost candva sau ce stari sufletesti am avut.Nu mai privim in jurul nostru ci privim doar inainte.Nu mai avem ochi sa vedem si problemele altuia care odata ne’a fost tovaras.Noi am avut norocul sa ne ridicam,el in schimb isi duce veacul tot la fel ca si odinioara.

Seara esti prea obosit si stresat ca sa mai zici o rugaciune,ca sa mai schimbi o vorba cu copilul tau sau sa’I acorzi iubire persoanei alaturi de care ti’ai luat viata in maini.

Dormi,te trezesti,mergi la munca,te intorci acasa tot cu aceleasi probleme pe care ai uitat sa le ‘’lasi’’ la birou,dar nu inainte insa de a trege pe la ‘’bomba’’ din coltul strazii unde iti mai ineci cu 2 paharele ziua proasta ce ai avuto.

Problemele raman nerezolvate, tu fugi tot mai des de ele si te ascunzi in bautura fara sa te intrebi…

’’Oare acasa nevasta ta are ce’I da de mancare copilului vostru?’’ ,

‘’Cand I’ai spus ultima data nevestii Te Iubesc?’’

‘’Cand te’ai pus ultima data in pat dupa ce ai luat cina impreuna cu familia ta?’’ ,

‘’ Cand I’ai citit copilului tau ultima data o poveste inainte sa adoarma?’’ ,

‘’ Cand le’ai spus parintilor tai,mama,tata va iubesc?’’ ,

‘’Cand ai iesit ultima data dimineata pe usa in drum spre munca zambind?’’.

A trecut probabil multa vreme dar te’ai intrebat?:

--DACA ‘’MAINE’’ NU MAI VINE?--

Ai putea ‘’dormi’’ linistit stiind ca toate acestea au ramas asa?;dar mai ales cu regretul ca ai fi putut face ceva si totusi nu’ai facut?

Nu e tarziu niciodata pentru a le indrepta,pentru a zambi din nou pentru a ne simti fericiti si impliniti.Trebuie sa ne adunam,sa culegem invataturile din greselile noastre dar si a altora de langa noi.Trebuie sa credem in noi ,doar asa vom putea trece peste toate.

NU singuri ci cu cei ce tin cu adevarat la noi,cu cei care,desi vrem sau nu,ne iubesc asa cum suntem,insistenti,incapatanati,orgoliosi,inchisi in noi sau mult prea slabi.Ei ne accepta asa cum suntem.Noi de ce nu am putea face acelasi lucru?

Putem trece peste orice,important este sa avem incredere in noi,si in acele personae care ne vreau binele,chiar daca nu le intelegem in totalitate si ajungem sa ne saturam de ele deoarece ne arata ca le pasa,''poate prea mult'' ,crezand ca in lipsa noastra,lor le va fii mai bine.

Poate te intrebi de ce am scris toate astea?

Poate te intrebi de unde gandurile astea?

Ori poate te intrebi de ce unul ca mine isi pune asemenea intrebari?

Viata,vrand nevrand te duce pe multe culmi,intampini bucurii,greutati oameni rai dar si oameni buni.Vrei nu vrei inveti multe lucruri,unele din propria’ti experienta,altele din experienta altora dar spusa tie,tocmai pentru a nu face aceleasi greseli.

La un moment dat,ajungi sa intalnesti pe cineva care in timp devine o persoana importanta pentru sufletul tau inainte ca tu sa iti dai seama,si tot inainte sa iti dai seama ea pleaca asa cum a venit.Regreti dar mergi mai departe caci sti ca ai mai invatat ceva si speri ca intr’o buna zi se va intoarce.Atunci vei sti cum s’o faci sa aiba suficienta incredere in tine si sa ai rabdarea necesara incat sa astepti ca ea sa se deschida asemenea unei flori,si sa imprastie mireasma iubirii sale.

Cu siguranta va fii altceva,esti mai stapan pe tine si sti ce vrei cu adevarat de la ea,acum sti cum s'o iubesti,cum s'o asculti,si cum s’o intelegi,nu cum e normal

CI CUM ARE NEVOIE.


E tarziu,aproape dimineata dar nu am somn in noaptea asta…


Scriu,mi’e bine,dar parca lipseste…

‘’EA’’

joi, 24 martie 2011

پشیمانی

Dormi,ai vise si vise, dar intr’o dimineata cand

te astepti mai putin iti apare in cale o lumina, o sursa de inspiratie.

Iti iei vioara si incepi sa canti.Notele parca curg, vin de la sine ca un rau ce isi canta balada.Canti,canti si parca…ceva lipseste…vrei mai mult desi in adancul tau simti ca nu e bine,dar tu te opresti din cantat si vrei sa fie si mai special.In tot acest timp pe corzile viorii incepe sa se aseze un strat de praf…si apare si gurina.Nu observi asta caci esti mai preocupat sa cauti in adancul piesei ceva si mai frumos,caci nu te multumesti cu ideea de inceput.Inspiratia din inceputuri si Binecuvantata incepe sa dispara…iar vioara devine tot mai muta iar piesa tot mai lenta.Prea ocupat cu note speciale piesa si’a pierudt esenta,dar si vioara stralucirea.

Se rupe prima coarda,iti pare rau,incerci s’o inlocuiesti dar nu mai suna la fel.Nu renunti la obiceiuri si cauti in continuare alte note spre perfectiune.

Se rupe ce’a de’a doua.Apar semene de intrebare deoarece e deja ceva nefiresc pt k intr’un timp atat de scurt, sa se rupa 2 corzi.Inlocuiesti si aceasta coarda dar nimic nu mai e ca la inceput.Piesa minunata a devenit una ragusita care, nu mai transmite nimic si pare doar o simpla,adunatura de note.

Intr’o zi se rupe si coarda a 3-a.Te sperii si incerci sa faci ceva,iti pui intrebari,devii irascibil.in loc sa cauti in sufletul tau raspuns la intrebari,cauti in alta parte pe la alte viori.Nici una nu suna la fel.Nici una nu te mai misca.Nici una nu e la fel ca a ta.

Rugina si praful de pe vioara apar tot mai des,iti ingrijesti vioara dar degeaba,

Se rupe si ultima coarda,iar odata cu ea se rupe si o pare din tine,

Piesa a luat sfarsit.N-ai apucat sa-I scrii versuri,ci ai cautat doar notele perfecte.

In cele din urma...iti dai seama ca rugina, praful dar mai ales perfectiunea dorita de tine…au facut ca acea inspiratie Binecuvantata la inceputuri sa dispara.Vioara e tot mai muta,fara vlaga.corzile nu mai sunt aceleasi si nici piesa nu mai e piesa care ti’a crescut viata in suflet.Candva te’ai trezit din somnul tau cosmar si ai avut inspiratia necesara crearii unei piese minunate.Ai avut vioara cu corzile ei cu note clare si limpezi.

Acuma piesa e sfarsita,te pui iar la somn iar cu regretul ca nu ai putut termina acea piesa cum ai vrut din inspiratie,ci ai terminat’o dintr’o necessitate crunta si greu de acceptat.

Orgoliul tau de perfectionist a fost mai presus de inspiratie,iar Ea Inspiratia te’a pedepsit.

A plecat de langa tine inainte sa iti dai seama,iar odata cu ea si stralucirea viorii.

Acum poti sa dormi iar adanc,dar pana cand?

Asta numai Dumnezeu stie,

Poate pentru totdeauna…

vineri, 18 martie 2011

Aproape...



’Imi esti in gand si esti mereu,

Aproape de sufletul meu,

Aproape de inima mea,

Acolo’adanc pe undeva’’

marți, 8 martie 2011

TU esti tot...

Ca vreau sau nu,tot la tine ma gandesc.

Zi de zi,minut cu minut,in fiecare secunda

Apari iar in mintea mea.

Ca o raza de iubire,

Ca o floare’ndragostita,

Minunata si gingasa,firava si dragalasa.


TU ESTI TOT ce am,ce-am vrut si ce-mi doresc

De la viata asta-mara

TU ESTI CALEA ce-mi arata,

Ce-i iubirea,fericirea,

Ce e viata,nemurirea.