Oameni si sentimente...

Fericirea…ce e fericirea?

Unii ar spune ca fericirea e acel sentiment maret aparut cand castigi la loterie, altii spun ca fericirea e un sentiment de bucurie atunci cand scoti pestele cel mare din lac.Sunt si oameni care se bucura enorm de mult cand fac rau celor din jurul lor,fara sa isi dea seama ca…’’roata roata se invarte’’ si le vine si lor randul.

Sunt si oameni carora le place sa daruiesca fara sa astepte nimic in schimb.Acei oameni sunt cu adevarat speciali si trebuie tratati ca atare.Sa faci bine,sa asculti, sa induri,sunt lucruri pe care nu orisicine le poate face.Am cunoscut cu ceva timp in urma o persoana a carei principala bucurie este sa faca bine, sa asculte si sa indure.Nu comenteaza ca i se fac nedreptati,toate greutatile casei ii sunt pe umeri,face totul astfel inca toata familia sa fie multumita de munca depusa.Am ramas placut surprins cu cata daruire munceste si cat de mult ii place ceea ce face pana la ultimul strop de putere.E un un om deosebit care se daruieste total si face in asa fel incat toate sa iasa perfect.Nu renunta pana nu ies lucrurile asa cum doreste.

Curatenie,mancare,prieteni,persoane dragi inimii sale, pe toate a incercat zilele trecute sa le multumeasca.Si in ciuda faptului ca efortul depus a fost unul considerabil,a reusit sa satisfaca dorintele celor din jurul sau.Ba mai mult si’a rupt putin din timpul ei si si’a petrecut putin timp in compania unei persoane dragi inimii sale.

Toate aceste lucruri sunt calitatile unui copil defapt,pentru ca asa este inca un copil, pentru care fericirea celor din jurul sau e mai presus de orice.Un copil minunat care are propriile vise si care spera ca intr-o zi acestea se vor implini.Nu cere decat ca dorintele sa ii fie respectate,cei din jurul sau sa aiba rabdare cu personalitatea sa si mai ales sa ii fie intelese gandurile si sentimentele.

Fericirea celor din jurul sau reprezinta totul,zambetul de multumire ii da putere,o imbratisare alina oboseala,

Are puterea de a trece peste toate,are increderea ca va invinge in luptele sale,are bunatatea unui om intelept,sensibilitatea unei flori.

Pana la urma…a darui…fara a cere nimic in schimb…si a vedea ca munca depusa e incununata de success si bucuria celor din jur…ne face sa traim cu adevarat o latura aparte a fericirii,iar cei ce traiesc aceste sentimente...sunt oamenii adevarati.

Eu,stiu pe cineva.

Punte spre...

"Desi era inca iarna , intr’o buna zi am cules o floare.Era minunata,mireasma ei m-a facut sa simt ceva deosebit.Simteam ca va veni primavara in sufletul meu…

Si a venit,era atata de frumoasa,delicata si gingasa incat am incercat sa am grija de ea cum pot eu mai bine.Odata am dus-o in acasa si I’am pregatit ceva frumos,deosebit.

I-a placut,a fost o seara minunata.

Am plecat si eu acasa iar ea m-a asteptat cu bunatati.Am ramas placut surprins.Era ger si vant,frigul iti ajungea pana la oase,dar ea m-a asteptat acolo.Am prezentat-o alor mei.S-au indragostit de eaJ.’’Vasi ai grija de ea ca asa floare n’ai sa avut niciodata,imi place,chiar imi place ai grija de ea ca de ochii din cap’’

Intr’o seara de ziua florilor mi’a aratat si alte flori din familia ei,erau foarte frumosi.

M-a intrebat intr-o dupamasa daca doresc sa imi faca ceva bun.A facut niste clatite delicioase…vorba aia...’’si regreti ca ai doar 10 degete’’

Am incercat s-o scot in lume, ei ii e putin frica,n-am ascultato iar intr-o seara s’a uscat.Am vrut prea mult.

De atunci am inceput sa adun alte flori, sa inteleg de ce s-a uscat floarea mea.Pana la urma am inteles.Degeaba i-am dat apa, aer,caldura,versuri,daca nu i-am dat exact ce avea nevoie.Intelegere si rabdare ca sa creasca frumos.

Incet incet semanat alte seminte pentru o noua floare,careia sa-I dau exact ce n-am stiut sa-I dau primei.

Defapt nu e o alta floare,dar acuma ii pun ingraseminte mai pretioazse.

Creste,creste minunat,imi zambeste cum n-a zambit inainte,imi povesteste cum nu mi-a povestit inainte.Eu continui sa’I ofer apa,aer,caldura doar ca acuma si putina rabdare,ascultare si iubire mai multa,mai sincera si mai pura.Stiu ca nu-I e usor sa iasa din pamant, sa rasara cum si’ar place dar munceste mult si se vede.

Zilele trecute s-au facut 2 luni de cand am cules prima floare,iar dupa ce s-a uscat si a rasarit iar,e parca mai frumoasa ca inainte.

Pe zi ce trece se inalta tot mai mult devine tot mai puternica si mai aproape de a inflori.

Imi place.

Eu sunt un biet gradinar ce isi doreste ca floarea lui sa fie cea mai frumoasa,dar din pacate ea nu-mi permite sa fie vazuta in tocmai cum creste,simt ca e frumoasa dar mi-ar place s-o vad iar.Sper ca atunci cand va inflori,sa se uite la mine si sa ma cheme s-o admir in toata splendoarea ei.Mi-e dor de ea si mi-e frica ca sa nu infloreasca in mainile altuia.Eu continui sa-I ofer tot ce am eu mai bun din mine si poate,poate,intr-o buna zi din gradinarul ce-s acum voi devein floare,alaturi de ea.’’