Sunt vremuri grele, dar continuam sa zambim,sa aratam ca nu ne pasa si ca suntem puternici.Tinem capul sus,unii pentru ca asa suntem, altii doar din mandrie si orgoliu.
Cautam sa fim niste oameni cat se poate de simplii dar in incercarea aceasta trecem cu vederea faptul ca pe cat de mult ne dorim simplitate,pe atat de mult complicam lucrurile si ignoram prezentul.Avem ganduri,avem vise,avem probleme cotidiene.Toate ne sunt alimentate de lipsa de incredere in fortele proprii.Spunem mereu ca ne’am saturat si ca am obosit,mereu ne plangem ca nu ne e bine fara sa vedem ca celui de langa noi,ii e mult mai greu.Realizam ca suntem mai norocosi ca si altii dar parca tot mai usor e sa ne plangem de mila.
Binele tot la bine trage astfel ca de multe ori, uitam de unde am plecat si ce am fost candva sau ce stari sufletesti am avut.Nu mai privim in jurul nostru ci privim doar inainte.Nu mai avem ochi sa vedem si problemele altuia care odata ne’a fost tovaras.Noi am avut norocul sa ne ridicam,el in schimb isi duce veacul tot la fel ca si odinioara.
Seara esti prea obosit si stresat ca sa mai zici o rugaciune,ca sa mai schimbi o vorba cu copilul tau sau sa’I acorzi iubire persoanei alaturi de care ti’ai luat viata in maini.
Dormi,te trezesti,mergi la munca,te intorci acasa tot cu aceleasi probleme pe care ai uitat sa le ‘’lasi’’ la birou,dar nu inainte insa de a trege pe la ‘’bomba’’ din coltul strazii unde iti mai ineci cu 2 paharele ziua proasta ce ai avuto.
Problemele raman nerezolvate, tu fugi tot mai des de ele si te ascunzi in bautura fara sa te intrebi…
’’Oare acasa nevasta ta are ce’I da de mancare copilului vostru?’’ ,
‘’Cand I’ai spus ultima data nevestii Te Iubesc?’’
‘’Cand te’ai pus ultima data in pat dupa ce ai luat cina impreuna cu familia ta?’’ ,
‘’ Cand I’ai citit copilului tau ultima data o poveste inainte sa adoarma?’’ ,
‘’ Cand le’ai spus parintilor tai,mama,tata va iubesc?’’ ,
‘’Cand ai iesit ultima data dimineata pe
A trecut probabil multa vreme dar te’ai intrebat?:
--DACA ‘’
Ai putea ‘’dormi’’ linistit stiind ca toate acestea au ramas asa?;dar mai ales cu regretul ca ai fi putut face ceva si totusi nu’ai facut?
Nu e tarziu niciodata pentru a le indrepta,pentru a zambi din nou pentru a ne simti fericiti si impliniti.Trebuie sa ne adunam,sa culegem invataturile din greselile noastre dar si a altora de langa noi.Trebuie sa credem in noi ,doar asa vom putea trece peste toate.
NU singuri ci cu cei ce tin cu adevarat la noi,cu cei care,desi vrem sau nu,ne iubesc asa cum suntem,insistenti,incapatanati,orgoliosi,inchisi in noi sau mult prea slabi.Ei ne accepta asa cum suntem.Noi de ce nu am putea face acelasi lucru?
Putem trece peste orice,important este sa avem incredere in noi,si in acele personae care ne vreau binele,chiar daca nu le intelegem in totalitate si ajungem sa ne saturam de ele deoarece ne arata ca le pasa,''poate prea mult'' ,crezand ca in lipsa noastra,lor le va fii mai bine.
Poate te intrebi de ce am scris toate astea?
Poate te intrebi de unde gandurile astea?
Ori poate te intrebi de ce unul ca mine isi pune asemenea intrebari?
Viata,vrand nevrand te duce pe multe culmi,intampini bucurii,greutati oameni rai dar si oameni buni.Vrei nu vrei inveti multe lucruri,unele din propria’ti experienta,altele din experienta altora dar spusa tie,tocmai pentru a nu face aceleasi greseli.
La un moment dat,ajungi sa intalnesti pe cineva care in timp devine o persoana importanta pentru sufletul tau inainte ca tu sa iti dai seama,si tot inainte sa iti dai seama ea pleaca asa cum a venit.Regreti dar mergi mai departe caci sti ca ai mai invatat ceva si speri ca intr’o buna zi se va intoarce.Atunci vei sti cum s’o faci sa aiba suficienta incredere in tine si sa ai rabdarea necesara incat sa astepti ca ea sa se deschida asemenea unei flori,si sa imprastie mireasma iubirii sale.
Cu siguranta va fii altceva,esti mai stapan pe tine si sti ce vrei cu adevarat de la ea,acum sti cum s'o iubesti,cum s'o asculti,si cum s’o intelegi,nu cum e normal
CI CUM ARE NEVOIE.
E tarziu,aproape dimineata dar nu am somn in noaptea asta…
Scriu,mi’e bine,dar parca lipseste…
‘’EA’’
si ce sens are viata fara lucrurile astea...? fara cineva care sa tina la tine...fara o Ea sau un El...ce sens are sa trecem prin viata si sa nu ne amintim nimic din aceste binecuvantari ale ei?
RăspundețiȘtergereSti...demult tot am vrut sa-ti zic..dar acum mi se pare momentul cel mai potrivit.O sa-ti zic o povestioara reala...te vei prinde tu despre ce este vorba.
A existat odata o fata trista...era asa de trista incat nu mai dorea sa fie vazuta de cineva...mai curand isi dorea sa devina o umbra care isi exprima durerile in spatele unui blog creat doar din curiozitate...a postat articole diferite care mai mereu trageau spre note triste si fara viata...pentru a incerca sa-si demonstreze ce fel de persoana e sau ce va deveni intr-un final.Nesperand ca cineva se va opri cateva minute din viata sa-i citeasca articolele..a fost total surprinsa intr-o seara sa vada ca..un El..a manifestat interes...i-a placut si chiar a exprimat asta...viata ei s-a schimbat putin...i-a placut modul lui de abordare si s-a hotarat sa se deschida..sa converseze cu adevarat.A trecut o vreme..au devenit prieteni...si s-au sustinut reciproc.Ea insa,intr-o zi a incetat sa mai scrie crezand ca asta i-ar rapi prea mult din viitor si ar intoarce-o mereu in trecut.Insa,pe el l-a sustinut mereu:). Iar intr-o zi a avut surpriza sa vada ca el nu e un simplu scriitor..e un prieten deosebit...un talent format in timp si totusi nu sunt cuvinte sa-i descrie multumirile si aprecierile pe care le merita...el n-a uitat vreo clipa sa se intereseze sincer de viata ei,ori de bucuriile care i-au colorat viata.N-a uitat niciodata sa aprecieze sau sa fie doar..prezent la momentul oportun.
sunt mandra de tine:*
Imi place foarte mult cum ai surprins aceste aspecte foarte importante ale vietii pe care le ignoram cu totii, sunt convinsa. Traim mereu pt moment si totusi nu apreciem momentul, sau ne facem planuri pt maine, dar nu ne gandim daca ne-am dus la implinire planul pe ziua de azi. Ni se pare greu sa ne detasam cate un minut pe zi de tot ce ne macina gandurile.
RăspundețiȘtergereNu ar trebui decat sa inchidem ochii un minut, sa inspiram adanc si sa ne bucuram de acel moment. Un minut cred ca e suficient pt a ne da seama ca noi ce facem de fapt este sa "traim". Uitam ca traim deoarece ne facem mereu planuri, deoarece ne gandim constant la ce avem de rezolvat, cand de fapt ce avem de rezolvat este doar atat: sa traim...Iar prin a trai inteleg a fii alaturi de persoanele la care tii, a ajuta pe altii, a oferi ce poti tu mai bun, a calatori, a invata din experienta si a oferi din experienta ta, a citi o carte buna care sa te puna pe ganduri...
Da, trebuie sa muncim, sa ne preocupam de lucrurile de zi cu zi, dar am putea face toate acestea gandindu-ne ca avem un suflet pe care nu putem sa-l neglijam si datorita caruia "traim"...