N-am putut sa plec acasa fara sa mai trec odate pe la acel loc in care amintirile sunt peste tot.Urmele prezentei noastre au ramas,A trecut ceva vreme de cand n-am mai fost pe aici iar in tot acest timp s-au intamplat foarte multe.Regretele sunt multe dar s-au intamplat si lucruri frumoase care poate merita mai multa atentie din partea mea.
Ultima data cand am fost aici am fost insotit de cea mai frumoasa femeie din lume.De Cenushareasa.Acum,sunt doar eu, in compania celor 2 dovezi vii si verzi.Ei, nu ele, stau marturie ca, ceea ce a fost intre mine si ea. intre noi, a fost ceva iesit din comun.Acum, totul a ramas doar o amintire frumoasa. Am reusit, si de data asta sa fac in asa fel incat, tot ceea ce aveam mai frumos in viata mea, tot ce inseamna viata mea, sa dispara.Curiozitatea mea a fost mai presus decat increderea in ea, iar asta a distrus totul.Existenta ei, viata mea, s-a dus. Am murit.
Imi pare rau, deoarece am crezut ca m-am schimbat, N-am reusit. Era totul doar in mintea mea. Era totul doar o apa de ploaie. Imi lipseste, imi lipseste enorm de mult, si nu e doar ca m-am obishnuit cu existenta ei, ci imi lipseste acea caldura, acea imbratisare, acel sarut, acele cuvinte frumoase pe care doar EA stie sa le zica.Imi lipseste acel zambet.Oh doamne cat iubesc acel zambet,ce n-as da sa-l mai vad odata.
M-am intors in locul in care am invatat ce inseamna sa treci prin timp fara sa iti dai seama, in locul in care EA e totul pentru mine, in locul in care, acel gand dat de o piesa, a devenit un simbol al relatiei noastre.
I-am spus ca vin, o astept, nu stiu de va veni, dar sper, si astept, ca sa mai apuc odata sa-i vad zambetul, si s-o strang in brate,sa apuc sa-mi cer iertare pentru ceea ce am facut.Nu a meritat,fara EA nu ajungeam aici, in situatia in care sunt acum, implinit si linistit ca am terminat cu bine cei 4 ani.Fara sprijinul EI, nu terminam, iar acum eram un nimeni.
Se apropie ploaia, nu cred ca va mai veni, asa ca tot ce-mi ramane, e sa imi iau ramas bun, de la acest loc minunat, de la cei 2 copaci ce stau privindu-ma si acum ca altadata, in timp ce, imi astern pe o coala de hartie, gandurile, regretele si multumirile.Acest loc va ramane mereu in inima si sufletul meu, va ramane mereu acolo unde trebuie.Poate candva ma voi intoarce aici si sper ca sa gasesc si sa citesc si atunci ca si acum,acele cuvinte care, pentru mine inseamna o poarta a destinului... ,,sometimes in life" iti dai seama ca degeaba ai langa tine tot ce vrei...daca, nu stii pretui.Nu iti dai seama ce a insemnat pentru tine decat...atunci cand e deja tarziu.
Esti foarte ingandurat si trist. Te inteleg si sunt perfect de acord cu ideea ta si anume aceea ca apreciem un lucru doar dupa ce l-am pierdut...da...suntem prea orbi sau prea ingamfati sa recunoastem ca avem langa noi ceva sau pe cineva de valoare. Dar o data ce am pierdut acel lucru, avem doua posibilitati: prima e aceea de a incerca sa recastigam acel ceva pierdut. Avem obligatia de a incerca, chiar cu riscul de a nu obtine nimic. A doua varianta este obligatorie dupa ce prima esueaza...trebuie sa ne resemnam. Oricat de greu este, trebuie sa fim capabili sa acceptam situatia. Si sunt convinsa ca vremuri bune urmeaza, pt ca asa e viata pur si simplu. Pierzi ceva, dar castigi altceva. E firul logic al evenimentelor. Si la un moment dat iti vei aminti ca ai fost trist candva si vei zambi...pt ca in acel moment vei avea alt motiv sa zambesti...si asa mai departe. Dar dupa parerea mea, un singur lucru e de neiertat: acela de a nu fi incercat sa lupti macar pt ceea ce doresti. Asa ca head up :D Va fi bine :)
RăspundețiȘtergere