Trandafir rosu cu spini...

Nu ştiu de ce,dar acum simt că e momentul să scriu iar.Nu am mai scris de foarte mult timp iar asta poate se va simţi în felul cum îmi exprim gândurile.Am căutat acel motiv special, acea motivare care să mă facă să îmi doresc să scriu.Simt că acum, a venit acel moment.Poate v-aţi obişnuit că până acum să scriu mai mult despre viaţa, versuri sau despre unele persoane. De data aceasta va voi spune povestea celui mai frumos trandafir cu spini ce l-am cunoscut vreodată.Şi credeţi-mă spinii aceia numai mici nu sunt.L-am cunoscut din întâmplare, defapt îl ştiam de mult timp dar nu am avut tangenţă cu el.Nu mi-a sărit niciodată în ochi.

Se adunase mult stres şi presiune în familia mea, aşa că într-o Duminică minunată ne-am pus de am făcut bogracs.Nu mai făcusem până atunci şi aveam mici emoţii.

Era o Dumnica călduroasă de sfârşit de vară,atmosfera era una deossbita,cu mulţi prieteni ai fratelui meu.Ai mei se simţeau minunat şi încet încet parcă ne revenam ca şi familie.Ne apropiam iar.

Printre aceşti prieteni, se afla şi o fată blondă, plină de energie,care mereu avea replică la orice se povestea.Nu am schimbat nici un cuvânt până mai spre miez de noapte când am intrat în casă la o carte.Nimic deosebit.

Au trecut zile, până când într-o noapte m-a căutat pe net.Am început să povestim, să schimbăm impresii, să ne contrazicem.A durat ceva timp acea conversaţie dar, am simţit că e un om deosebit care merită atenţie.Nu m-am înşelat, e într-adevăr deosebită.E prima fată cu adevărat neagră în cerul gurii.Mi-a plăcut.În acea noapte, m-am furişat la patul fratelui şi i-am luat numărul de telefon.I-am scris sms, dar nu mai ţin minte exact la câte zile.Am început să vorbim mai des şi încetul cu încetul cu fiecare poveste a ei, mai întorceam o filă a cărţii sale de suflet, numită Viaţa.Are multe file cartea ei, şi sunt scrise cu multe trăiri.Suferinţa, dezamăgirea, ura, dar şi Iubirea, Dăruirea şi Căldură Sufletească, toate sunt trăite la intensitate maximă, cum rar îţi e dat să vezi.În multe nopţi, simţim cum timpul pur şi simplu zboară nu ştiu încotro, iar noi ne lăsăm duşi de val povestind.În fiecare noapte, dar în fiecare noapte, mă uimeşte cu câte ceva.Cartea ei, are multe poveşti, care mai de care mai picante, dar filtrate prin personalitatea ei, ele capătă o nuanţă dulceagă ce te ţine captivant, vrei să-i alfi sfârşitul.Din fiecare poveste am avut câte ceva de învăţat.Ele te coboară într-o lume reală de care mulţi se feresc, pentru că nu e uşoară şi produce multă suferinţă.Dar această lume, te căleşte,iar ea,cu poveştile ei, vrea să facă bărbat adevărat din mine, demonstrandu-mi practic cum stă treaba.E la fel ca şi mine şi mă înţelege.Amândoi avem nevoie de dovezi clare,pentru că nu avem încredere în oameni.Fiecare am suferit de pe urma celorlalţi şi simţim că nu mai putem avea încredere.

Ne-am apropiat mult, dar trecutul, distanţă şi caracterul fiecăruia îşi spune cuvântul.Îmi e dragă şi ţin mult la ea.Am descoperit că e un om care spune lucrurilor pe nume şi care nu face compromisuri.E un om deosebit care a făcut multe sacrificii şi care încă mai face.În viaţa ei,clipele de fericire au fost mult mai puţine decât cele de tristeţe şi dezamăgiri.E acel tip de om, care e “el” mereu.În orice împrejurare, la orice oră indiferent de situaţie e mereu în gardă, pregătită să dea o replică celor ce o calcă pe coadă.Şi nu sunt puţini aceia.Mulţi o judecă, o bârfesc şi o numesc în toate felurile.E adevărat, atunci când spui lucrurilor pe nume,atragi şi antipatii.Puţini sunt însă aceeia care o cunosc cu adevărat şi ştiu cum e defapt.Îmi place să cred că sunt unul din ei.

În noaptea aceasta nu am povestit.Amândoi am fost plecaţi prin oraş iar ea, nu s-a întors încă. E ora 4. Acesta e ora la care obişnuim să mergem la somn.Aşa cred că va fii şi acum.

Noapte bună.