Acum, totul are rost...

Sta langa mine,ma imbratiseaza.Ne intoarcem acolo unde ne e locul.In orasul in care noi 2 avem un sens, acolo unde ne simtim noi in largul nostru.Nu mai avem mult pana ajungem.Linistea din tren e tulburata de cativa tineri bine dispusi.Ea, eu, amandoi simtim ca apartinem unul celuilalt.Cand o privesc simt liniste, cand ma priveste nimic nu mai conteaza, cand ma strange in brate imi sta inima in loc, cand ma saruta timpul nu mai are insemnatate.E ceva ce nu am mai avut.E acel ceva la care spera si viseaza toata lumea,e acel fufuras din poveste care odata pus la tine in palma, nu vrea sa plece.Sta, priveste si asteapta indurare pentru a fi inteleasa, cere timp pentru a inflori in toata splendoarea ei, cere protectie.Nu zice dar felul in care ma priveste strange in brate si saruta, e cu totul deosebit.Totul vine din inima si adancul sufletului.E pura, gingasa si plapanda.Pur si simplu e exact ceea c mi-am dorit mereu, e acea fata care sa ma accepte asa cum sunt, asa cum nu au vrut si putut altele inaintea ei, asa cum, pentru ea acest "efort" nu exista.Cu timpul sper ca sa pot vedea adevarata frumusete a ei, sper sa pot avea grija de ea asa cum merita, asa cum nu am mai avut pe nimeni, s-o inteleg si sa am rabdare cu ea.Ea stiu ca va avea iar asta ma face si mai responsabil. Simt ca mici schimbari s-au produs in mine. Linistea ce o am in interiorul meu si gandurile negre care acum sunt doar temporare i se datoreaza tot ei. Stie sa vada acel ceva ce nici eu nu il inteleg la mine. O fi ceva bun si pretios si in mine pana la urma. Mult am sperat iar intr-un final Dumnezeu m-a ascultat. Stie cum sa -mi vorbeasca si cum sa ma asculte, stie ce simt si nu pot ascunde nimic. Imi place mult iar daca Dumnezeu va vrea vom petrece multe zile si nopti impreuna. Eu sper.